Saturday, February 16th, 2008...20:44
Requiem pentru Maria
Jump to Comments
Articol publicat in: Personal, Sanatate
Am stat mult şi m-am gândit dacă e bine sau nu să amintesc aici despre un fapt care m-a marcat destul de mult în ultima vreme şi mai ales astăzi, 16 februarie 2008, când s-au împlinit 6 ani de cănd am pierdut o prietenă.
Stoica Ileana Maria a făcut parte dintr-un mic “cerc” de prieteni de-ai mei care aveau aceeaşi pasiune ( hobby ) pentru tot ceea ce are legătură cu naturismul, implicit cu barefootismul. Da, era o barefootistă convinsă.
Pe atunci eram 9 cu ea. Şi eram fericiţi să ne întâlnim câteodată undeva, de obicei într-un parc, mai mare, cu multă natură şi desigur şi cu un lac sau vreun loc de pădure mai retras de poluarea civilizaţiei. Unde ne plimbam desculţi, căntam ( ea la chitară ), râdeam, depănam amintiri…În fine, eram uniţi şi bucuroşi. Pâna în momentul când soarta a stricat aceasta unire. Într-o zi frumoasă de februarie, parcă tot sâmbătă era, o zi ca de primăvară, însorită şi călduţă. Locul nostru de întâlnire era undeva în parcul Herăstrău din Bucureşti, cam în dreptul Roţii mari. Convenisem să ne întâlnim la 10. Dar, desigur, că pentru un asemenea “eveniment”, eu şi cu Radu deja aşteptam la poarta dinspre Kiseleff, să apară şi ceilalţi. Şi au început să apară. Bucuria revederii după o lungă iarnă polară a fost scurtată de o frână şi un zgomot surd. Pe trecerea de pietoni, pe culoarea verde a semaforului se vedea ceva. Ceva căzut. Iar acel ceva era o făptură umană. Era Ileana noastră. Într-o mână încă ţinea de barete şlapii. Mai departe îmi este imposibil să mai scriu. Vă rog să mă iertaţi. Ce a urmat nu e deloc interesant de povestit. Vă închipuiţi şi singuri. Cert este că micul cerc a început să se dezmembreze cu timpul, ne-am mai întâlnit vara la mare, iar pe urmă au rămas doar amintirile.
Astăzi s-a facut un parastas la cimitirul Bellu. Am fost toţi 8, rudele, familia. Ne-am jenat să le cerem o poză de-a ei pe care să o pun aici, în această mică însemnare. Pe atunci nu aveam aparat de fotografiat şi nu-mi închipuiam de răul acela care avea să vină. Aşa că am pus-o pe asta, pe care am găsit-o după multă căutare a unei tinere barefootiste care să-i semene cât se poate de mult. [ foto sus ]
Avea doar 27 de ani…
Nu te vom uita NICIODATĂ, Ilenuş !
Şi totuşi…
…viaţa merge `nainte !
Atenţie ! În cazul în care persoana din fotografie se recunoaşte, îmi cer scuze pentru inconvenientul creat. Dar este cauzat cu totul întâmplător. În acest caz îmi asum întreaga răspundere. Vă mulţumesc pentru înţelegere.
Comments are closed.